6 ianuarie 2009, 09:46: Grohotiş de la Cheia la Ştefeşti 03-04. ianuarie 2009

Participanţi: Dragoş State, Răzvan Harabagiu (Hara), Andrei Mihăilă.
Şofer: Alexandra State
Durata: două zile.
Altitudine maximă: Vf. Grohotiş 1773m
De mult voiam sa fac tura aceasta mai ales că atunci când eram mic, mergeam la ţară la Ştefeşti şi ascultam poveştile matuşii mele despre munţii de lângă sat şi despre cât de mari sunt de se poate ajunge trecând-i în Valea Doftanei, sau la mânăstirea Crasna sau chiar la Cheia. Aşa că după ce ne-am odihnit după revelion ne-am întâlnit în dimineaţa zilei de 3 ianuarie la mine acasă de unde trebuia să luăm schiurile de tură , pe care nu le-am mai luat deoarece ne-am răzgândit şi am luat rachetele de zăpadă. S-a dovedit o alegere bună pentru că pe creastă era multă gheaţă şi plăci de vânt şi cum Hara şi Andrei sunt începători şi eu expert în căzături, ne-ar fi fost mai greu cu schiurile de tură. Am pornit cu greu din Ploieşti, la 9:30 în loc de 8 cum era stabilit şi după multe opriri am ajuns în pasul Bratocea de unde Alexandra s-a întors înapoi cu maşina urmând să ne recupereze din Ştefeşti sau din ce sat urma să nimerim când o să ajungem.


harta Din pasul Bratocea, ne-am pus rachetele şi am plecat pe Plaiul Sterp spre stâna din nordul Babeşului. La început ne-am bucurat că erau foarte multe urme dar după 100 m de mers urmele au dispărut. Am mers in continuare pe poteca marcată cu bandă roşie. Aici zăpada avea cam 40 – 50 cm şi copacii erau aplecaţi sub greutatea zăpezii şi începuse să ningă din nou. Am început să mă gândesc dacă vom putea face tura şi dacă norii pe care i-am vazut de pe drum urmând conturul crestei aveau să ne lase să facem tura. După o oră de mers am ajuns la zona cu izvoare de sub stână iar la 12:30 eram în şaua lată dintre Faţa lui Gherghel şi Muntele Bobul. Aici vântul sufla cu putere şi se vedeau norii foarte aproape.

Eu am propus să punem cortul şi să aşteptăm vreme mai bună, Hara şi Andrei însă vroiau să continuăm să mergem aşa că am plecat mai departe.
Ştiam din vară traseul dar numai până în şaua dintre Vf. Bobul Mic şi Vf. Picioarele Caprei, exact de unde începea ceaţa.
De aici am început să orbecăim ţinând direcţia Sud – Vest pe busolă şi consultând din când în când harta de pe aparatul foto al lui Andrei.

La un moment dat am ieşit într-o mică şa şi am prins o creastă spre Vest după 10 minute de mers, când creasta a început să coboare brusc ne-am dat seama că am greşit drumul şi ne-am întors înapoi în şa.

De aici am plecat mai departe in direcţia Sud Vest, şi dupa puţin timp am reuşit să vedem poteca de vară acoperită cu zăpadă îngheţată. Era ora 13:30, de aici am mai mers încă o oră până am ajuns la un mic vârf stâncos pe care am urcat crezând că e vf Grohotiş. Când am ajuns pe el am văzut şi vf. Grohotiş în spatele lui. În jumătate de oră am ajuns pe Grohotiş tocmai în momentul în care s-a ridicat ceaţa.

Am făcut poze şi am găsit o platformă pentru cort. Am montat cortul şi am făcut mâncare pe un frig de crăpau pietrele (s-a spus la televizor că a fost cea mai rece noapte a acestei ierni).

La ora 16 eram în saci la somn. Am dormit sau am încercat să dormim până la ora 7 dimineata, până am strîns cortul şi am mâncat s-a făcut 9 jumătate. Am plecat înfriguraţi dar mulţumiţi că vremea şi zăpada sunt bune.

De pe Vf. Grohotiş creasta coboară brusc spre Sud Vest de la 1700 m la 1500m. De aici am mers peste mai multe vârfuri, nerespectând poteca ce le ocoleşte pentru a ne putea orienta. După ce am depăşit o culme largă ce cobora spre Sud Est, creasta a început să se îngusteze şi după circa o oră de mers am ajuns în dreptul vârfului Nebunul Mare, mai precis în dreptul crestei de legătura cu el.

De aici creasta este mult mai ingustă şi crestele secundare mult mai scurte. Am continuat în aceeaşi direcţie şi am în jurul ore 13 am ajuns pe vârful Radila Mare 1490m de unde se desparte muchea de legătura cu vârful Moaşa 1430m. De aici creasta munţilor Grohotiş face o curmătură spre Vest şi continuă până în Valea Doftanei. Am coborât spre sud Est prin şaua adâncă dintre vf. Radila şi vf. Moaşa. Aici era foarte cald şi ne-am oprit sa topim zăpadă şi să mâncam după ce am urcat mai sus spre Vf. Moaşa unde bătea vântul.

După aproximativ o oră am plecat urcând poteca până sub Vârf de unde ne-am abătut de la traseul iniţial prin Vf. Trifoiul, urmând muchea Sud Vestică ce coboară abrupt prin pădure de la 1400m până la 700 m. La ora 15:30 am ajuns în drumul forestier de pe Valea superioară a Vărbilăului.

Aici am baut apă din pârâul aproape îngheţat şi am mers pe drum în jos. După 10 minute ne-am întâlnit cu un grup de vânători ce vânaseră o vulpe şi doi mistreţi. Întâmplător unul din ei era naşul naşului meu de cununie (Ce mică e lumea…).

Ne-au spus că mai este o oră până în Ştefeşi, dar cred că se refereau la o oră cu maşina, pentru că am fecut trei ore, e adevărat că Hara mergea încet pentru că-l roseseră bocancii, dar totuşi…

Când s-a întunecat ne-a ajuns din urmă o maşină care l-a dus pe hara până la prima cârciumă din sat iar pe la ora 18:30 am ajuns şi noi.
În jurul orei 19 a venit şi Alexandra pe care o anunţasem unde o să ajungem cu o oră înainte când am avut semnal.

În cârciuma de ţară se uitau la noi ca la extratereştri, cu rachete de zăpadă, beţe de schi, şi bocanci de palstic, mai ales când pe jos era uscat, Ştefeşti-ul fiind situat la 450 m altitudine.

 

Mai multe fotografii puteţi vedea în secţiunea Galerie foto a sitului sau în galeria foto de mai jos.

DSC_0303.JPG DSC_0268.JPG DSC_0336.JPG DSC_0176.JPG DSC_0343.JPG DSC_0338.JPG DSC_0320.JPG DSC_0224.JPG DSC_0195.JPG DSC_0185.JPG DSC_0324.JPG DSC_0200.JPG DSC_0287.JPG DSC_0191.JPG DSC_0342.JPG DSC_0289.JPG DSC_0315.JPG DSC_0305.JPG DSC_0352.JPG DSC_0307.JPG