16 august 2009, 17:35: Matterhorn 2009 vazut de Alexandra

Am plecat luni,pe 3 august 2009 cu masina din Ploiesti eu , Dragos, Cristi si Cristina la ora 21 cu gandul de a urca pe Matterhorn si cateva varfuri de 4000 m inainte pentru aclimatizare .
Masina plina cu de toate (niciodata nu reusim sa ne luam doar strictul necesar :D dar cara masina pana la Tasch.) Pe drum vreme urata .In Austria n-am vazut nimic ne-am oprit la un moment dat sa dormim 2-3 ore pe marginea autostrazii.Am luat o amenda de 50 EUR pentru depasirea vitezei si ca n-aveam permisul la mine (de treaba politaii austrieci )
Am intrat in Elvetia si pe la 12 noaptea marti ne-am oprit in pasul Oberalppass am dormim ,am montat corturile si somn de voie.Pe drum stiind ca vremea se va inrautati de vineri dupa amiaza am decis sa mergem direct spre Zermatt si sa incercam direct Matterhorn fara aclimatizare .Noi maxim miercuri (12.08.2009) trebuia sa fim inapoi acasa.
A doua zi(miercuri 05.08.2009 ) spre Tasch ,mai aveam cam 200 km .
Am ajuns in Tasch am lasat masina in parcare , ne-am dus la un magazin langa si ne-am mai luat ce mai aveam nevoie si am plecat cu trenuletul pana in Zermatt. Am luat telecabina pe la ora 15 si pe urma am inceput urcarea spre Hornli care ne-a luat cam 2 ore.Un pic enervant este faptul ca bazaie elicopterele non stop si este plin de turisti ,un fel de jepi in bucegi(in privinta turistilor). Afara caldut ,frumos ,Matterhornul bineinteles impunator.
Am ajuns la Hornli unde am intalnit doi romani (Daniela si Radu) dezamagiti de ruta( se intorsesera in ziua respectiva de pe la 3700 m) ,de ghizi si de faptul ca era friabil .(Aveam sa simtim asta pe pielea noastra ). In mintea mea deja se faceau scenarii .
Ne-am montat corturile si am inceput sa facem mancare . Exista o mare problema la Hornli si noi am resimtit-o din plin NU E APA . La cabana costa 8 Franci o sticla la 1 litru si jumatate.
Langa cabana e un fel de picuratoare cu o oala careia ii ia foarte mult timp sa se umple si este vanata de toti oamenii de acolo .(Daca nu iti pui steagul nu prea ai sanse sa apuci nici macar o picatura de apa).
Salvarea noastra a fost un petec de zapada in zona unde se monteaza corturile.
Erau cateva corturi montate iar in zona respectiva sunt locuri inconjurate de pietre.Ne-am invartit un pic in speranta ca vom gasi 2 mai apropiate dar fara prea mult succes. Afara frumos senin ,ne simteam destul de bine desi carasem cate 2 rucsaci.
Ne venise in minte chiar sa plecam a doua zi dimineata (joi) spre varf (pana la Solvay ) dar ne-am razgandit , am zis sa ramanem la planul facut pe drum. Stiam ca de vineri dupa amiaza se strica vremea si sunt posibile descarcari electrice.
In noaptea de miercuri am simtit ceva ce nu mai simtisem pana atunci , un fel de ameteala de frumos . Un peisaj fantastic ni s-a dezvaluit cu soarele la apus care a aprins tot cerul si muntele deopotriva. Asta mi-a amintit de cartile mamei mele (are niste carti mari cu poze facute in Alpi ale unor alpinisti care sunt mai vechi de anul 1985 ) pe care le studiam cu mare interes . Erau niste peisaje ireale. A fost pentru prima data cand am vazut imagini ca in poze in realitate .
In noaptea aia m-am trezit pe la 3 si ceva si m-am uitat spre varf , erau deja echipe care plecasera de ceva timp,pe cer o luna mare care lumina totul . A doua zi ne-am trezit ,am mancat , am facut apa , am cumparat niste apa –(am dat o mica avere pe apa )si pe la trei dupaamiaza am luat-o in sus pe traseu sa ne aclimatizam si sa vedem cam despre ce este vorba.